#12 Istanbul

Istanbul poze

Istanbul: un oraș la marginea Europei și la marginea Asiei. Aflat la granița dintre două culturi, contopindu-le pe amândouă într-un melanj exotic, ademenitor, Istanbul te cucerește chiar dinainte de a ajunge acolo.

Asta s-a întâmplat în cazul meu. În urmă cu câteva săptămâni m-am gândit că Istanbulul ar putea fi o destinație bună pentru anul acesta; mai aveam și alte idei, dar la scurt timp după nu mă mai gândeam decât la malurile Bosforului. Prin urmare, la începutul verii mă așteaptă un avion cu destinația Istanbul. Mi-ar mai trebui acum doar o mașină a timpului ca să fac zilele să treacă mai repede.

Noua Romă de la malurile Bosforului

Istanbul are în spate o istorie frumoasă, dar complicată. Nici nu s-ar putea altfel, căci vorbim de un oraș care a fost capitala a patru imperii: roman (330-395), bizantin (395-1204, 1261-1453), latin (1204-1261) și otoman (1453-1922). Ca atare, mi-ar fi aproape imposibil să rezum în câteva fraze istoria orașului. Spicuind din informații, aș povesti cum vechea cetate grecească Byzantium a renăscut ca noua capitală a Imperiului Roman grație lui Constantin cel Mare, când vestul Imperiului și Roma se aflau în declin din cauza avansului triburilor barbare; cum după căderea Imperiului Roman de Apus Contantinopolul (vechea denumire a orașului) a devenit noul centru de putere al Europei și centrul lumii creștine. Apoi, în perioada medievală, cum neînțelegerile dintre Orient și Occident (a se citi, dintre ortodoxie și catolicism) s-au sfârșit, în 1204, cu Cruciada a Patra, când Constantinopolul a fost invadat și jefuit de cruciați (care ar fi trebuit să ajungă, de fapt, în Țara Sfântă, să lupte împotriva musulmanilor), iar evenimentul a rămas atât de puternic fixat în mintea orientalilor încât s-a spus că nici cucerirea otomană din 1453 n-a avut un efect la fel de puternic. În fine, ultima fază imperială din istoria orașului este cea otomană; ea își are apogeul în secolele XVI-XVII, în timpul sultanului Suleyman Magnificul, și cunoaște declinul începând cu secolul al XVIII-lea.

Cea mai veche hartă a Constantinopolului, din 1422

476px-Map_of_Constantinople_(1422)_by_Florentine_cartographer_Cristoforo_Buondelmonte

Istanbulul poartă încă urme ale acestor istorii: în ruinele antice, din perioada romană (cele grecești nu s-au păstrat); în cea mai splendidă realizare arhitecturală și culturală a bizantinilor, Hagia Sophia; în suvenirele mărețe ale sultanilor: Moscheea Suleymaniye, Moscheea Albastră și Palatul Topkapî. Și, mai presus de toate, în cultura locală, care amintește de trecutul orașului, mereu împărțit între Orient și Occident.

Orient, Occident

Hagia Sophia, construită în secolul VI, în timpul Împăratului Iustinian, a fost cea mai importantă biserică a lumii creștine vreme de mai multe veacuri. Însă adevărata ei valoare stă în inovația arhitecturală: a fost cea mai mare catedrală din lume timp de aproape 1000 de ani, până la ridicarea catedralei din Sevilia (în 1520), iar domul său a fost întrecut în mărime și splendoare abia în secolul XV, de domul din Florența. Transformată în moschee după cucerirea Constantinopolului, Hagia Sophia este astăzi muzeu.

Moscheea Albastră (sau Moscheea Sultanului Ahmed), ale cărei șase minarete domină panorama orașului, a fost finalizată în 1616, și a fost, la momentul construcției, un motiv de critică la adresa sultanului. Ahmed a fost acuzat că a folosit din fondurile trezoreriei pentru a finanța construcția (obiceiul era ca moscheile să fie plătite din prăzile de război) și că a dat dovadă de îngâmfare ridicând la Istanbul o moschee care rivaliza în mărime cu cea de la Mecca.

Oricâte obiective turistice impresionante ar avea orașul, niciunul nu este mai vizitat decât Marele Bazar. Este una dintre cele mai mari piețe acoperite din lume, având până la 4000 de magazine întinse pe 61 de străduțe. Nu există nimic ce n-ai putea găsi acolo, iar o zi petrecută în Bazar e cea mai bună modalitate de a cunoaște îndeaproape cultura localnicilor (și de a-ți perfecționa abilitățile de tocmire). Construcția Marelui Bazar a început la scurtă vreme după ce turcii au cucerit Constantinopolul, dar el a fost terminat – în forma pe care o vedem azi – abia trei secole mai târziu. Bazarul a fost inima comercială a Imperiului otoman, aici venind să-și vândă produsele negustorii din toate colțurile imperiului și nu numai.

Cele mai importante obiective ale orașului pot fi vizitate în câteva zile, dar pentru o experiență completă ar fi nevoie de mai mult timp (eu voi sta acolo cinci zile, de care voi profita la maxim – ceea ce înseamnă, de fapt, luat orașul la pas de dimineață până seara). Dacă sunteți pe fugă, vizitați moscheile (între care și moscheea Rustem Pasha, pentru frumoasa ceramică de Iznik), Hagia Sophia și palatele imperiale: Topkapî (unde nu trebuie ratat Haremul) și Dolmabahçe, poate și Beylerbeyi; Marele Bazar și, pentru pasionații de gastronomie, Bazarul Egiptean (paradisul condimentelor); Cisterna Basilică, cea mai mare dintre cisternele antice din subteranele orașului, și Turnul Galata, care oferă cea mai frumoasă panoramă a orașului. Luați la pas cartierul istoric (inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1985), pe partea stângă a Cornului de Aur, și treceți podul Galata în zona nouă a orașului, unde se găsesc Piața Taksim și faimoasa stradă Istiklal, din cartierul Beyoğlu (cartierul cel mai plin de viață din oraș).

Mie mi-ar plăcea să fac și o croazieră pe Bosfor și una până pe Insulele Principilor (Adalare), la sud de oraș. Aceste insule se află la mică distanță de Istanbul, dar parcă la un secol distanță: automobilele sunt interzise aici, iar oamenii circulă fie pe jos, fie cu căruța. Pentru mine, călătoria la Istanbul o să fie și o experiență gastronomică: abia aștept să încerc toate mâncărurile specifice (cele vegetariene, așa că o să ratez kebabul și faimoasele sandvișuri cu pește), condimentele orientale, deserturile (o să mănânc, probabil, baclava la mic-dejun, prânz și cină) și, firește, cafeaua!

PS: Atracția față de Istanbul se datorează, cu siguranță, faptului că mi-a plăcut foarte mult istoria otomană. Îmi amintesc cu mult drag de cursul din facultate, pentru că am avut un profesor extraordinar, cel mai bun specialist român în domeniu. N-am avut niciun alt profesor care să vorbească cu atâta pasiune despre materia sa: timp de un semestru, două ore în fiecare vineri, ne povestea – nu într-un stil pedagogic, ci liber, creativ – despre tot ce înseamnă istoria otomană, dar mai ales cultura. Am rămas, așadar, cu o prețuire foarte mare a culturii otomane, și abia aștept să ajung la Istanbul. Sunt convinsă că va fi la fel de frumos precum mi-l imaginez eu.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s