#18 Bruges

Datorită canalelor care-l străbat, orașul flamand Bruges este adeseori numit Veneția nordului. N-are însă aproape nimic în comun cu bijuteria italiană. Asta nu înseamnă totuși că este mai prejos; Bruges este, la fel ca Veneția, un oraș în care parcă timpul s-a oprit în loc. Împânzit de clădiri vechi, Bruges pare să fie adus la viață doar de miile de turiști ce pășesc pe caldarâmul  neschimbat, nici el, de secole.

Prima mențiune istorică a orașului belgian datează din secolul al IX-lea, dar adevărata dezvoltare a Bruges-ului a început trei veacuri mai târziu, odată cu înflorirea comerțului din Țările de Jos. Avantajat de poziția geografică, aproape de mare și la mică distanță de porturile englezești de dincolo de Canal, Bruges a fost inclus pe traseul comercial al Ligii Hanseatice și a devenit un mare centru al negoțului. Faptul că aici s-a deschis, la începutul secolului al XIV-lea, prima bursă de valori din lume arată poziția privilegiată de care s-a bucurat Bruges în acea perioadă (secolele XII-XV). Mai mult, în secolul al XV-lea, orașul ajunsese la un asemenea nivel de dezvoltare încât populația crescuse până la 125.000-150.000 de locuitori, de cinci ori mult decât avea, la momentul respectiv, Londra.

Aceeași mare care i-a adus prosperitate Bruges-ului avea să-i aducă, începând cu secolul al XVI-lea, și sfârșitul, când ieșirea la mare a orașului a fost blocată parțial – apoi complet – de depunerea constantă de aluviuni. Orașul a rămas, deci, fără ieșire la mare, implicit fără posibilitatea de a-și continua vasta activitate comercială. Locul său a fost luat de rivalul vecin Antwerp, iar negustorii și locuitorii au părăsit treptat orașul, până când Bruges a ajuns un mic orășel de provincie, sărăcit și slab populat. Cumva, această stare de moarte clinică în care a intrat orașul flamand l-a și salvat. Evitat de tendințele de modernizare începând cu secolul al XVIII-lea, dar și de revoluția industrială, Bruges a rămas neschimbat și îl vedem astăzi aproape la fel cum era în Epoca sa de Aur.

Trecerea timpului a ocolit orașul Bruges pentru aproape 600 de ani, până în zilele noastre. Speranțele ale locuitorilor au renăscut în secolul al XIX-lea, când aristocrația britanică a descoperit aici o frumoasă destinație de vacanță. Turismul a fost salvarea Bruges-ului, mai ales că orașul n-a fost distrus în timpul celor două războaie mondiale, când Belgia a fost ocupată de germani. Însă același turism sufocă astăzi acest oraș: pentru că este foarte aproape de Bruxelles (1h30) și la distanță relativ mică de țârmul britanic, dar și orașe mari precum Amsterdam sau Paris, Bruges este întotdeauna plin de turiști, mai ales la sfârșit de săptămână.

Mulți vin la Bruges în excursii de o zi, așa că singurele momente în care orașul poate fi vizitat în liniște sunt dimineața devreme, înainte de sosirea valurilor de turiști, și seara târziu, după plecarea acestora, când rămân doar cei cazați peste noapte, iar orașul își trage sufletul. De aceea, e indicat să rezervați pentru Bruges mai multe zile, chiar dacă orașul este destul de mic și, la prima vedere, nu sunt prea multe de văzut. Merită însă această șansă. Centrul orașului, neschimbat de atâtea veacuri, trebuie explorat stradă cu stradă; o plimbare cu barca pe canale este obligatorie; un tur al magazinelor de ciocolată artizanală, specialitate belgiană, este de asemenea necesar, la fel și un tur al berăriilor (cu degustările de rigoare în ambele cazuri). Puțin mai departe de centru, o vizită la vechile porți de intrare în oraș și la una dintre morile de vânt tradiționale ne trimit și ele cu gândul la vremurile de demult ale Țărilor de Jos. Atenție însă: obiectivele turistice și unele magazine sunt închise lunea!

Piața centrală (Grote Markt) este unul dintre obiectivele principale ale orașului. Înconjurată pe toate părțile de terase și restaurante, piața este dominată de o cloptniță de secol XIII, înaltă de 83 de metri. Urcarea presupune 366 de trepte, dar priveliștea de sus este fantastică: de aici se admiră tot centrul vechi, întregul oraș și, încă și mai departe, marea.

Onze-Lieve-Vrouwekerk este cea mai vizitată biserică din oraș din mai multe motive. Turnul său, la 122 metri, este cea mai înaltă structură din Bruges, iar în interior se află o sculptură de Michelangelo, Madona și copilul, despre care se spune că este singura operă a artistului care a părăsit Italia în timpul vieții sale. Ea a fost furată de aici de două ori – în 1794, de către revoluționarii francezi, și în 1944, de către naziști.

În Bruges, ca în oricare alt oraș medieval, se află multe alte biserici și așezăminte religioase. Mulți credincioși merg la Basilica Sfântului Sânge, aflată în centrul orașului, care adăpostește de secole o fiolă ce ar conține sângele lui Iisus (adus[ aici după Cruciada a Treia).

Groeningemuseum este cel mai cunoscut muzeu de artă din Bruges și expune foarte multe opere ale artiștilor flamanzi și olandezi. Pentru cei care nu apreciază pictura olandeză timpurie (sau pur și simplu nu vor să mai vadă încă un muzeu de artă), există în Bruges și alte opțiuni: un muzeu al ciocolatei, o berărie-muzeu și, bineînțeles, un muzeu al cartofilor prăjiți (tradiționalii „frites”).

Că tot suntem la capitolul gastronomie, sunt de încercat următoarele: bere (de toate felurile posibile); cartofi prăjiți, serviți în mod tradițional cu midii; ciocolată (din nou, de toate felurile); și, nu în ultimul rând, gofre. Pe scurt, numai bunătăți.

După cum am mai spus, Bruges este aproape în mod constant inundat de turiști, pe care nu-i descurajează vremea cam neprietenoasă. Pentru cei care cred că Londra e printre cele mai ploioase destinații de pe continent: să știți că la Bruges plouă mai mult și mai des decât în capitala britanică. Prin urmare, trebuie să ai noroc să prinzi o zi frumoasă, cu soare, în Bruges, cu atât mai mult o zi cu adevărat călduroasă. Pentru că vara vin cei mai mulți turiști, anotimpurile indicate pentru o vizită aici sunt primăvara și toamna. Nici iarna nu e însă de evitat: chiar dacă e frig, orașul arată, la propriu, ca în povești atunci când e acoperit de zăpadă.

Personal, imaginile cu Bruges m-au cucerit. Chiar dacă Europa de Nord nu mă atrage la fel de mult precum Sudul mediteranean, acest oraș flamand are un farmec deosebit, explicabil prin aspectul medieval neatins de scurgerea timpului. Nu mă feresc, deci, de clișeul de a spune că o călătorie la Bruges e ca o călătorie înapoi în timp.

 

Advertisements