#8 Seychelles

Prefer, în general, destinațiile culturale. Un oraș, o comunitate cu o istorie în spate, de unde poți pleca cu niște povești învățate, deci puțin mai bogat – cultural vorbind – decât la sosire. Am însă și momente (care corespund, de regulă, cu perioadele mai aglomerate din viața mea, în care am impresia că nu-mi mai ajunge timpul) în care nu mă gândesc decât la o vacanță într-un loc în care singurul lucru pe care-l poți face este să stai fără să faci nimic și să te relaxezi. Pentru unii, un asemenea loc poate fi undeva în vârful muntelui sau în mijlocul pădurii; pentru mine, e undeva la mare, pe o plajă. Și dacă tot e plajă, atunci să fie una exotică, unde marea e azur pur, iar soarele atotprezent.

Dacă ideea asta de vacanță într-un loc exotic, în care mergi să stai toată ziua la soare sau în apă, sorbind din când în când dintr-un mojito sau o nucă de cocos proaspătă, e un clișeu turistic (precum Paris, orașul iubirii), atunci fie, mi-l asum fără regrete! Thailanda, Bora Bora, Seychelles, Mauritius, Tahiti, Bali, Zanzibar, Polinezia Franceză… lista e atât de lungă încât, dacă mi s-ar oferi ocazia de a merge în oricare dintre aceste locuri acum, n-aș ști ce să aleg. În momentul ăsta, aș merge fie pe varianta Seychelles/Mauritius, fie pe insulele din Oceania, dar n-aș putea să dau un motiv precis; pur și simplu, acum mă simt mai atrasă de perspectiva acestor două culturi, prima din Oceanul Indian cu influențe africane, cealaltă din Pacific.

Agențiile de turist promovează, pentru destinațiile astea, varianta resort-ului. Deși nu-mi displace complet ideea de resort – mai degrabă din pură curiozitate, aș spune –, aș prefera să stau într-un loc mai puțin luxos, dar mai aproape de cultura locală. [Vorbind de resort-uri, poate fi și asta o variantă de vacanță, desigur, atâta timp cât nu rămâi blocat acolo, închis într-o cușcă luxoasă de unde nu poți cunoaște nimic din cultura pe care o vizitezi.] Să poți sta de vorbă cu localnicii, să vezi cum își duc traiul de zi cu zi, să le încerci mâncarea (de stradă, nu de restaurant, căci asta spune mai multe despre un loc!), să-i lași să-ți facă ei recomandări cu privire la locul respectiv etc. – numai așa te poți bucura cu adevărat de un loc exotic, unde nu numai peisajul e exotic, ci și oamenii și cultura lor.

Insulele Seychelles – în ultimele zile m-am tot lovit de informații despre această destinație, așa că rămân la ea. Las Mauritius și insulele din Pacific pentru altă dată… Arhipeleagul Seychelles, format din 115 insule – majoritatea nelocuite, se află în Oceanul Indian, la aproximativ 1600km est de coasta Kenyei, în nord-estul Madagascarului. Insulele Seychelles au trecut prin stăptânirea portughezilor, a francezilor (care le-au dat numele sub care le cunoaștem astăzi) și a englezilor, dobândindu-și independența abia în 1976. Capitala (Victoria) și celelalte localități au, așadar, un puternic aer colonial, care amintește de vremurile trecute, când insulele erau punctul de legătură între Africa și Asia.

Mi s-a părut interesant să aflu că insulele nu au o populație indigenă; locuitorii de astăzi sunt descendenții imigranților africani, francezi, indieni și chinezi care au venit aici. Având în vedere vechile stăpâniri coloniale, engleza și franceza sunt, amândouă, limbi oficiale, dar oamenii vorbesc un dialect local de creolă, care seamănă foarte tare cu franceza. Așadar, cu minime cunoștințe de franceză și/sau engleză, oricine se poate descurca fără nicio problemă chiar și afara zonelor turistice, în care oamenii s-au învățat deja să interacționeze cu turiști.

Un detaliu pentru foodies: printre principalele produse de export ale insulelor se numără vanilia și scorțișoara. Sunt curioasă în ce combinații neobișnuite le folosesc localnicii…

Cele mai mari insule ale arhipeleagului sunt Mahé și Praslin, cărora li se adaugă foarte populara La Digue, despre care se spune că are cele mai frumoase plaje din lume. Dintre cele 115 insule ale arhipeleagului, foarte multe sunt nelocuite sau gazda unor resorturi exclusiviste; unele insule se pot vizita, numai că trebuie să plătești pentru închirierea transportului (iar pentru asta sumele pot fi foarte mari). Mi se pare uimitor cum, deși locul este faimos pentru plaje, ele nu sunt deloc aglomerate (nu așa cum vezi, spre exemplu, în Europa), ba chiar ai toate șansele să nimerești o plajă pustie.

Țin neapărat să scriu puțin și despre un loc aparte, despre care un militar englez a scris, în secolul al XIX-lea, că ar fi adevărata Grădină a Edenului (ba chiar a spus că are și dovezi). Este vorba de Vallée de Mai, din insula Praslin, cea mai cunoscută rezervație naturală din arhipeleag, formată dintr-o pădure de palmieri aproape neatinsă de om. Aici crește faimosul palmier cocos de mare, care deține recordul pentru cele mai mari semințe din lume (până la 20kg!!). Tot la capitolul minuni ale naturii trebuie menționată și țestoasa uriașă Aldabra, care este nu doar printre cele mai mari specii de țestoase din lume, dar și printre cele mai longevive (pot trăi peste 200 de ani). Așadar, aici poți merge nu doar pentru plaje – căci, oricât ar fi ele de fumoase, e păcat să nu descoperi și celelalte minuni ale arhipeleagului. Și sunt convinsă că insulele astea au numai minuni de revelat.

Basic info: http://www.seychelles.travel/